8 aprilie 1829: A apărut, la București, Curierul Românesc – Primul ziar românesc cu apariție constantă

Curierul Românesc – Primul ziar românesc cu apariție constantă
În data de 8/20 aprilie 1829, la București, a apărut Curierul Românesc, primul periodic din Țara Românească cu apariție constantă, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. Această gazetă reprezintă un moment de cotitură în istoria presei românești, fiind publicată fără întreruperi majore până în 12 decembrie 1859.
Curierul a fost conceput ca o publicație „administrativă, comercială și politică”, însă în practică a avut o preponderență administrativă, fiind considerată precursoarea actualului Monitor Oficial. A fost tipărită cu sprijinul lui Dinicu Golescu, în urma aprobării oferite de administrația rusă condusă de Pavel Kiseleff, în contextul ocupării Țărilor Române de către Imperiul Țarist.
Impactul și conținutul publicației
Ziarul a publicat știri din domeniul politic și militar, informații despre evenimente interne și externe, precum și articole educative. Printre primele sale rubrici se regăseau:
- Înștiințări „din lăuntru” și „din afară”
- Articole despre economie, industrie, comerț
- Istorie, geografie și educație civică
- Calendarul activităților publice și plecările demnitarilor
Din anul 1837, publicația a introdus un supliment intitulat Curierul de ambe sexe, un magazin cultural cu componentă feminină, adresându-se pentru prima dată și publicului feminin din societatea românească.
Alte publicații românești timpurii
Deși Curierul Românesc este considerat primul ziar românesc cu apariție regulată, presa în limba română are antecedente:
- Courier de Moldavie (1790, Moldova)
- Crestomaticul românesc (1820, Cernăuți)
- Biblioteca românească (1821, Buda)
- Fama Lipschi pentru Dacia (1827, Leipzig)
Unii cercetători consideră chiar că adevăratul început al presei românești ar putea fi Calendarul tipărit în 1731 la Brașov de Petcu Șoanul, fiind o publicație cu periodicitate.
Importanța Curierului Românesc nu poate fi subestimată. A fost mai mult decât o simplă gazetă: a fost un instrument de formare civică, de educație și de comunicare, punând bazele unui sistem modern de presă în Țara Românească și, ulterior, în întreaga Românie.
