Muzeul Simu – Povestea unui simbol cultural distrus de epoca comunistă
În inima Bucureștiului de altădată, la intersecția străzii Mercur cu actualul Bulevard Magheru, se ridica odinioară un edificiu unic: Muzeul Simu. Fondat în 1910 de academicianul Anastase Simu, acest muzeu privat de artă a fost un simbol al rafinamentului cultural, găzduind o colecție impresionantă de opere românești și europene.
Astăzi, Muzeul Simu este o amintire pierdută în arhive și imagini alb-negru. În acest articol, explorăm istoria, arhitectura, colecțiile valoroase și tragicul sfârșit al unuia dintre cele mai importante muzee de artă din România.
Anastase Simu – vizionarul din spatele muzeului
Cine a fost Anastase Simu?
Născut în 1854 la Brăila, Anastase Simu a fost un intelectual român educat în marile capitale europene: Viena, Paris și Bruxelles. Cu o avere moștenită și o pasiune neclintită pentru artă, Simu a ales să investească în cultură, devenind unul dintre primii mari colecționari de artă din România.
Misiunea sa: democratizarea artei
Inspirat de muzeele occidentale, Simu a decis să creeze un muzeu privat deschis publicului larg, pentru a cultiva gustul artistic și a promova valorile culturale românești.
Arhitectura Muzeului Simu – un templu grecesc în București
Inspirat de templul Erechteion din Atena
Proiectat de arhitectul C. Sciky, Muzeul Simu avea o arhitectură clasică grecească, modelată după faimosul templu Erechteion din Atena. Coloanele ionice, simetria perfectă și detaliile sculpturale ofereau clădirii o prezență impunătoare, rar întâlnită în peisajul bucureștean al începutului de secol XX.
O prezență emblematică în peisajul urban
Situat la intersecția străzii Mercur cu zona Colțea–Romană, muzeul atrăgea artiști, istorici și vizitatori dornici de frumos. Astăzi, în locul său se află blocul „Eva”, o construcție comunistă care a șters complet amprenta acestui monument cultural.
Colecția Muzeului Simu – bijuterii ale artei românești și europene
Ce conținea colecția?
Muzeul Simu adăpostea peste 1.200 de lucrări de artă, organizate în cinci secțiuni importante:
- Pictură românească: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian
- Sculptură românească: Constantin Brâncuși, Frederic Storck, Dimitrie Paciurea
- Pictură europeană: Artiști francezi ai secolelor XVIII–XIX
- Sculptură italiană: Mulaje renascentiste și statui clasice
- Icoane bizantine: Piese rare de patrimoniu ortodox
Donația către stat
În 1927, Simu a donat întreaga colecție statului român, transformând muzeul într-o instituție publică. Această inițiativă a fost un gest vizionar, oferind acces gratuit publicului larg la artă de cea mai înaltă calitate.
Demolarea Muzeului Simu – o pierdere irecuperabilă
Distrus de regimul comunist
În 1960, în plin proces de „modernizare” a Capitalei, regimul comunist a ordonat demolarea Muzeului Simu, pe motiv că nu corespundea noului plan urbanistic. În locul său a fost construit magazinul de confecții „Eva”, o clădire lipsită de valoare artistică, care a înlocuit un spațiu de neprețuit.
Soarta colecției după demolare
Operele de artă au fost dispersate între mai multe muzee:
- Muzeul Național de Artă al României
- Muzeul Național de Istorie
- Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck
Din păcate, multe lucrări s-au pierdut sau s-au deteriorat, iar moștenirea lui Anastase Simu a fost fragmentată și uitată.
Moștenirea Muzeului Simu în cultura românească
Un model pentru muzeele private
Muzeul Simu a fost un precursor al muzeelor moderne din România, inspirând colecționari și instituții să deschidă accesul publicului la artă.
Un simbol al artei pierdute
Dispariția Muzeului Simu rămâne una dintre cele mai dureroase pierderi culturale din istoria Bucureștiului. Ar fi putut deveni un centru de referință pentru arta românească și europeană, însă a fost sacrificat în numele unui progres forțat și lipsit de viziune artistică.
Muzeul Simu nu a fost doar un muzeu, ci un templu al artei și culturii românești. Prin inițiativa lui Anastase Simu, Bucureștiul a avut ocazia să găzduiască o colecție de nivel european, într-un spațiu arhitectural unic. Deși clădirea a fost demolată, amintirea și influența acestui muzeu rămân vii în conștiința culturală a României.
foto: muzeulbucurestiului.ro
