Steagul UE flutură în țărâna Capitalei: strada N.D. Cocea, uitată de autorități, este fără asfalt, canalizare sau gaze.

Strada N.D. Cocea (din Drumul Sanpaul) din Sectorul 5 al Capitalei oferă, în anul 2025, un tablou dezolant. La doar câțiva kilometri de centrul orașului, o comunitate de bucureșteni trăiește în condiții precare, fără asfalt, canalizare sau gaze – ca într-un cătun uitat, deși ne aflăm într-o capitală europeană. Locatarii îndură de zeci de ani nepăsarea administrativă, luptându-se zilnic cu noroiul, praful, mizeria și lipsa utilităților de bază.

București, capitală europeană?

Strada N.D. Cocea, o arteră care pornește din Drumul Sânpaul, arată ca un drum de pământ dintr-un sat uitat de lume. Casele modeste aliniate de-o parte și de alta contrastează puternic cu așteptările pe care le-am avea de la o stradă din București, în anul 2025. Gropi adânci brăzdează carosabilul inexistent, forțând mașinile puține care se aventurează aici să înainteze cu greu, ca pe un teren accidentat. Locuitorii se simt uitați de autorități și de civilizație, trăind la limita subzistenței în mijlocul unei metropole europene prospere. Situația este cu atât mai ironică cu cât România a sărbătorit recent 18 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, însă peisajul de pe această stradă amintește de periferia rurală a anilor ’90, nu de o capitală modernă.

Deși Bucureștiul s-a dezvoltat în multe privințe în ultimele decenii, aici nu s-a schimbat aproape nimic. Strada nu a fost niciodată asfaltată, iar locuitorii povestesc că așteaptă utilități de peste trei decenii. În tot acest timp, autoritățile locale par să fi uitat de acest colț de sector. Bălăriile cresc pe margini, iar pe alocuri localnicii au improvizat poteci sau au aruncat moloz în gropile cele mai mari, încercând să facă drumul practicabil. Imaginea generală este șocantă: în inima unui oraș ce se vrea european, Strada N.D. Cocea rămâne un drum de pământ, fără urmă de modernizare urbană.

Fără asfalt, canalizare, gaze

Condițiile în care trăiesc cele câteva zeci de familii de pe Strada N.D. Cocea ar pune la încercare și pe cei obișnuiți cu viața la țară. Drumul neasfaltat înseamnă nori de praf vara și noroi până la glezne iarna. „Vara ne intoxicăm de praf, iar iarna nu putem ieși din casă din cauza noroiului”, mărturisesc localnicii, exasperați de anii în care au tot sperat la o schimbare. Fără canalizare, oamenii folosesc fie fose septice improvizate, fie toalete vechi în curte, o situație insalubră și umilitoare pentru un oraș de talia Bucureștiului. Lipsa rețelei de gaze naturale îi obligă să se descurce cum pot: butelii de aragaz pentru gătit și sobe pe lemne sau încălzire electrică scumpă în sezonul rece. Astfel de condiții rudimentare transformă traiul zilnic într-o luptă pentru confortul minim.

De-a lungul anilor, locatarii au trimis numeroase sesizări și petiții către autorități, însă fără rezultat concret. Primăria Sectorului 5 și Primăria Municipiului București cunosc problema, dar intervențiile întârzie să apară. În 2021, administrația locală de atunci a inclus Strada N.D. Cocea pe lista celor 17 străzi propuse pentru modernizare prin Programul Național de Investiții Anghel Saligny, promițând introducerea utilităților de apă și canalizare și asfaltarea ulterioară​. „Cele 17 străzi din sectorul nostru, prinse în program, se vor alinia exigențelor actuale în materie de apă, canalizare și asfalt, astfel încât să nu mai avem drumuri de pământ pe raza Sectorului 5”, declara entuziast primarul de atunci. Cu toate acestea, la patru ani distanță, realitatea din teren a rămas neschimbată: N.D. Cocea este încă un drum de pământ, fără utilități, semn că promisiunile au fost uitate odată cu trecerea anilor.

Steagul Europei flutură între gropi, gunoaie și moloz

Exasperat de indiferența autorităților, un localnic de pe Strada N.D. Cocea a recurs la un gest simbolic: a arborat steagul albastru al Uniunii Europene la poarta casei sale. Drapelul UE flutură în bătaia vântului deasupra gropilor și molozului, un protest tăcut dar puternic față de faptul că, deși trăiesc într-un stat membru al UE, oamenii de aici nu beneficiază nici măcar de condițiile minimale ale civilizației urbane. Imaginea este de un contrast izbitor – steagul european, simbol al prosperității și unității, domină vizual un colț de stradă cufundat în nepăsare și uitare. Gestul atrage atenția asupra unei întrebări dureroase: cum este posibil ca, în inima unei capitale europene, cetățeni contribuabili să fie nevoiți să protesteze pentru apă curentă, canalizare și drum asfaltat?

Responsabilitatea pentru această situație cade atât în sarcina administrației locale a Sectorului 5, cât și a Primăriei Generale a Capitalei. Potrivit evidențelor oficiale, Strada N.D. Cocea este împărțită pe segmente între cele două autorități – o parte sub administrarea directă a Primăriei Municipiului București (prin Administrația Străzilor), cealaltă sub administrarea Consiliului Local Sector 5​. Cu toate acestea, împărțirea responsabilităților pare să fi devenit o scuză comodă pentru inacțiune: niciuna dintre instituții nu și-a asumat în mod efectiv modernizarea străzii. Locuitorii se simt prinși la mijloc în acest joc birocratic, priviți parcă drept cetățeni de rang secund, în timp ce de la tribunele oficiale se vorbește despre investiții și dezvoltare durabilă.

Ironia situației este accentuată de contextul anului 2025: România are la dispoziție fonduri europene generoase pentru dezvoltare urbană, inclusiv prin Politica de Coeziune 2021-2027, cu un buget de peste 44 de miliarde de euro alocat țării​. Cu toate acestea, pe Strada N.D. Cocea nu se vede nici urmă din aceste investiții. În timp ce fonduri europene și naționale sunt disponibile pentru apă, canalizare și drumuri, aici nu s-a turnat nici măcar un metru de asfalt. Această discrepanță între cifrele grandioase ale dezvoltării și realitatea din teren evidențiază un eșec administrativ profund.

Locuitorii de pe Strada N.D. Cocea continuă să spere într-o schimbare, deși speranța le-a fost înșelată de atâtea ori. Steagul european care flutură între gropi a devenit emblematic pentru lupta lor mută: lupta de a fi tratați cu demnitate și de a beneficia de condiții normale de trai, demne de secolul XXI. Rămâne de văzut dacă mesajul lor – un strigăt de ajutor îmbrăcat în albastrul UE – va urni în cele din urmă autoritățile din indiferență. Până atunci, însă, Capitala României mai poartă o pată a rușinii pe harta sa urbană, pe o stradă unde Europa flutură simbolic deasupra nepăsării și a noroiului.